Cum
ar fi fost pământul fără flori,
Numai
cu pietre albe și cu iarbă,
Prin
anotimpuri care se răstoarnă
În
nefirescul lacrimii din nori ?
Cum
ar fi fost pământul fără zori,
Cu
preschimbarea nopților în zi ?
Secundele
acestea sidefii
S-ar
fi pierdut pe câmpuri fără flori.
Dacă
mă uit acuma înapoi,
Spre
vara amintirilor de soare,
Tresare-o
nebunească întrebare :
Cum
ar fi fost pământul fără noi ?
Poate
mai trist, ca o pădure-albastră,
Prin
universul clipelor ce mor,
Nici
nu se inventa cuvântul dor
Dacă
nu ar fi fost iubirea noastră.
Angelica
Ioanovici
Din
volumul Așa cum ești
Felicitări!
RăspundețiȘtergereMulțumesc frumos !
RăspundețiȘtergere