vineri, 27 octombrie 2017

Sufragerie




Ne-mbrățișam învolburat
În mijlocul sufrageriei,
Aproape-n pragul nebuniei
Și totuși clipa a plecat.

A luat cu ea povestea-ntreagă,
De la-nceput pân'la sfârșit,
Nu a contat că ne-am iubit
Și nici că lacrimi se dezleagă.

Pe masă sunt tot două linguri,
Dar farfuriile sunt pline
Cu rămășițe din destine,
Mâncăm tăcuți, atât de singuri.

În prag clipește-o amintire,
În rest, e peste tot rugină,
Mai plânge-n geana de lumină
Îmbrățișarea ta, iubire.


Angelica Ioanovici


Imagine internet

vineri, 20 octombrie 2017

Toamnă


Am început să nu mai contez,
Decizii s-au luat undeva în trecut,
Colivii limitează acut,
Toamna rece plângând pe trapez.

Am început să nu mai contez,
De fapt niciodată nu prea am contat,
Cred c-am fost un penibil argat
Cu un nume ciudat de botez.

Evidența și-a șters propriul crez
Și tăcerea se-așterne firesc,
Este toamnă de-un galben –prostesc,
Am început să nu mai contez.

Angelica Ioanovici

Imagine internet


vineri, 13 octombrie 2017

Capătul lumii



Când te-am căutat era prea târziu,
Plecaseși demult la capătul lumii,
Voiam să te văd, voiam să îți scriu
Cu dorul ciobit de marginea lunii.

Când te-am căutat era spre apus,
Copiii din noi mai zâmbeau într-o poză,
În rest, ce-a rămas de citit și de spus
S-ar numi indulgent supradoză.

Zi-i cum vrei, inutil sau prescris,
Mi-e egal scadențarul pustiu,
Poate-odată, cândva , într-un vis,
Nu va fi de speranță târziu.



Angelica Ioanovici



vineri, 6 octombrie 2017

Imperfecta ideală



Privește-mă, iubirea mea,
Sunt imperfecta ideală,
Cu lacrimi reci ascunse-n ea,
Bifează-mă ca îndoială.

Ignoră-mă, iubirea mea,
Sunt doar o iarnă de pripas
Și-ascultă, dacă vei putea,
O insomnie fără glas.

Privește-atent, iubirea mea,
Prin vechea lumii rânduială,
Încărunțind voi aștepta,
Sunt imperfecta ideală

Timpul pășește foarte lent
Și face înc-o socoteală,
Surâd spre tine, la prezent.
Sunt imperfecta ideală..

Angelica Ioanovici

Imagine internet