Am
regăsit într-un târziu o gară
Cu
brațele din flori de așteptare,
Zâmbea
timid în prag de primăvară
Și
semăna peste trecut uitare.
Am
regăsit pe lista de sosiri
Un
tren ce nu credeam c-o să mai vină,
Era
poemul marilor iubiri,
Cu
scări de vindecare și lumină.
Și
dacă totul e repetitiv
Și
lumea pare-un lan de aberații,
Iubirea
este singurul motiv
De
primăvară surâzând în stații.
Angelica
Ioanovici
Foto
internet