Într-o seară

Te aștept într-o seară să vii,

Depărtări să pălească uimite,

Până ieri se credeau infinite,

Iar acum parcă nici n-ar mai fi.

Te aștept într-o seară să-mi spui

De iubiri care nu au sfârșit,

De un vis ce s-a vrut împlinit,

Făr-a da vreun tribut nimănui.

Poate-am spus, poate sper doar să știi

Că iubirea nu are hotare,

E-o cerească și pură-ntâmplare,

Te aștept într-o seară să vii.

Angelica Ioanovici

Imagine internet

Dimineți pierdute

O altă dimineață fără tine

Se uită prin fereastră, vinovată

Și nu se va întoarce niciodată

Spre clipele de așteptare pline.

Cântarea ei îmi stăruie-n urechi,

Raze uitate mi se-agață-n păr,

Distanța parcă șterge-ntr-adevăr,

Tergiversant, două romanțe vechi.

Un gând zâmbește și îmi spune „du-te

În mrejele unei iubiri vitale”,

Mă strâng cu-atâta dor brațele tale,

Dar sunt, de fapt, doar dimineți pierdute.

Angelica Ioanovici

Imagine internet

Dorule - aproape seară

Dorule - aproape seară,

Învelit în munți de ploi,

Cum de ai ascuns în noi

Ochii tăi ca pe-o comoară ?

Dorule - aproape fluturi

Așezați în porți de ie

Peste-o dragoste târzie,

Vise și speranțe scuturi.

Se-mpletesc într-un descântec

Amintiri și lumi reale,

Sunt de dor buzele tale,

Dorule – aproape cântec.

Izgoniți de realitate,

Pe o insulă pustie,

Dincolo de poezie,

Dorule – singurătate.

Depărtări încep să doară,

Dorule – aproape zbor,

Tu și eu același dor,

Dorule – aproape seară.

Angelica Ioanovici

Imagine internet

Scrisoare

Iubirea mea, când vei pleca

Din rațiuni cotidiene,

Sărutu-acesta de pe gene

Un giuvaier îmi va părea.

Iubirea mea, când vei veni,

Vei constata fără tăgadă,

Că ochii mei mai pot să vadă

Doar sărutările-ți târzii.

E-un foc riscant, iubirea mea

Și pot muri în el oricând,

În vâlvătaia unui gând,

Iar tu n-ai să mă poți salva.

Angelica Ioanovici

Imagine internet

Cu dor

Iubirea noastră s-a-ntâmplat să fie

Un calendar înconjurat de flori

Ivite după tristele ninsori

Și-a devenit încet o poezie.

Iubirea noastră s-a-ntâmplat să poată

Să treacă de opreliști presărate

Prin negrele și plânsele palate

Și să aducă soare dintr-o dată.

A șters atentă urmele de nor

Elucidând neclarul din destine,

Ne-a-ntins doar cupe de speranță pline,

Iubirea noastră s-a-ntâmplat cu dor.

Angelica Ioanovici

Imagine internet

Cine ?

Cine-aș fi dacă nu te-aș iubi ?

Poate-o frunză plecată aiurea

Să colinde spre seară pădurea

Negăsind rațiuni de-a trăi.

Cine-aș fi dacă nu m-ai iubi ?

Doar o umbră strivită de soare,

Rătăcind poate-a vieții cărare

În răscruci care nu s-ar ivi.

Parc-aș vrea să rămâi înc-o zi,

Să-ți mai spun despre dorul de tine,

S-alergăm doar prin vise senine,

Tu îmi ești rațiunea de-a fi.

Angelica Ioanovici

imagine internet

Picătura de iubire

Iubirea mea, ți-am pregătit un dar,

O jumătate de nemărginire

Și zorile crăiese albe-mi par,

Cântând în picătura de iubire.

Ai vrea să fim pe-o insulă pustie,

Tăcuți îmbrățișați în nemurire,

Doi muritori stropiți cu apă vie,

Doar noi și picătura de iubire.

Iubirea mea, nici timpul nu ne știe,

Vezi ? Nu există nicio amintire,

Tu ia-mă-n brațe pentru veșnicie

Sau pentru-o picătură de iubire.

Angelica Ioanovici

Imagine internet

Torent

Tu ești ca un torent ce mă-nspăimântă,

Iubirea ta e un vulcan aprins,

Cu amintirile te iei la trântă,

Ești făt-frumosul meu de neînvins.

În preajma ta mă simt în siguranță,

Deși sunt doar furtuni în jurul meu,

Doar timpul și-a pus haina de speranță

Brodată cu-mplinirea „tu și eu”.

E adevărul din povestea noastră,

Departe de normal și pământesc,

Suntem deja pe-o insulă albastră

Și tu ești un torent și te iubesc.

Angelica Ioanovici

Imagine internet