Dragi cititori, iubitori de poezie, cu certitudine veţi găsi în versurile strânse în această carte de excepţie, expusă pe fiecare tarabă din vis, lacrimă şi surâs, nostalgie şi bucurie, amintiri, fărâme de durere, suspine adânci, dar şi linişte sufletească, speranţe ca într-un pumn de dorinţe cusute pe moneda albastră spre vise, toate acestea sub peniţa unei scriitoare de o adevărată valoare artistică, cu un suflet nobil, ce atât de frumos ne poartă cu gândul într-un sătuc uitat de lume din Ardeal, acolo unde cerul prinde-n braţe strâns câmpia, acolo unde un râu curgea şoptit atins de sălcii în răsărit de soare, acolo unde pe cele două uliţe pustii se mai văd urmele paşilor din trecut, iar copilăria a apus demult, acolo unde măicuţa îşi aşteaptă la poartă copila, cu dorul în sufletul nins.
Aşadar, fiecare cuvânt scris în această carte e ca o monedă spre vise, sub licăriri de stele din Universul mărinimos, fiecare cuvânt sensibilizează înduioşând suflete, fiecare cuvânt e un drum sentimental pe care trebuie doar să-l descoperim, citindu-l.
Dan Lucian Corb
Sunt numai
Sunt numai un pumn de dorinţe dorminde,
În palma ta dreaptă mă strângi în mănunchi,
Prin care iubirea-nceput să colinde
Şi mă ridic buimacă din genunchi.
Prin ochii tăi mă plimb pe căi de soare
Şi am încetat să fiu numai un vis
Iar dimineaţa un surâs îmi pare
Ce-mi şterge negrul obsesiv din scris.
Sunt numai un pumn de dorinţe pierdute
M-ai dus cu tine într-o altă lume
În care zilele clipesc parcă tăcute
Şi florile doar „te iubesc” pot spune.
Sunt numai un pumn de dorinţe cusute
Pe moneda albastră spre vise
Şi nu-mi mai amintesc iubirile trecute
Cred c-au rămas pe negăsire scrise.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu