Trei cărți de uitare și-atât
Iar timpul se-ncruntă urât,
Punându-și din doruri zăbale.
Îmi pun într-o geantă trecutul,
Îl târăsc după mine prin gări,
Rămân fără sens întrebări,
Neșansa e doar începutul.
Mai văd ca prin ceață ce-a fost,
Sunt ani strecurați în erată
Și ziua se năruie toată,
Mizând previzibil și prost.
Secunda zâmbește penibil,
Proptită de-un stâlp din reclamă,
Rulează aiurea o dramă,
Mă sui într-un tren imposibil.
Din volumul Grajduri albastre
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu