Poetul

-          Iertați-mă, dar nu doriți o carte ?

E scoasă de un an de sub tipar.

-          Hei, nu priviți acum în altă parte,

Am pus o întrebare, atâta doar.

Treceam pe stradă, l-am văzut că-ncearcă

Să-ntindă trecătorilor ceva                              

Și glasul înglodat în lacrimi parcă

În doină de iubiri se prefăcea.

-          Iertați-mă, dar este gratuită,

Nu vreau vreun ban, vreau doar să dăruiesc,

Stresată lumea se-ntorcea grăbită.

-          Hei, nu uitați că totuși vă iubesc.

Nu-l ignorați, priviți-l cu blândețe,

Este un visător, e un poet

Și dacă nu puteți să-i dați binețe,

Zâmbiți-i virtual măcar pe net.

Angelica Ioanovici

Din volumul Cu tine Editura Sfântul Ierarh Nicolae

O carte

O carte s-a pierdut pe  drum

Și-n rătăcirea ei duioasă

Visa cărarea spre o casă,

Reinventând-o, oarecum.

Nici nu credeam că e posibil

Să fie miza doar o carte,

Să se ajungă-așa departe,

Dar ne-am iubit ireversibil.

Poștașul nu știu ce împarte

Și face semne disperate,

El știe că în realitate.

Am devenit această carte.

Angelica Ioanovici

Imagine internet

Infracțiuni de iubire

Și uneori se fac infracțiuni

Fără s-aducă bunuri materiale,

Iubirea ar fi una din minuni,

Cu toate persecuțiile sale.

Și poate că suntem doi infractori,

Care-și cunosc păcatele și vina,

Dar tot le-ar repeta de mii de ori

În încercarea de-a găsi lumina.

Ne asumăm o culpă relativă

Și preferăm să fim cumva datori,

Deși avem chiar astrele-mpotrivă

Alegem să rămânem infractori.

Angelica Ioanovici

Imagine internet

De-o vreme

De-o vreme nu mai pot să scriu,

Realități, ca o cenzură,

Reinventează o măsură

Din nu știu ce canon târziu.

De-o vreme m-am oprit din scris,

În aparență fără cauză

Și toamna-ngălbenită pauză

Adoarme-n frunzele din vis.

Iubirea-mi cere să ascult

Bătaia inimii nebune

Și vinovată parcă-mi spune,

„De-o vreme îl iubești prea mult.”

Angelica Ioanovici

Imagine internet

Și uneori inima doare

Și uneori inima doare

Chiar dacă nu ești cardiac,

Perfuzii triste parcă tac

Pe câte o lacrimă de soare.

Cardiogramele clipesc,

E-aproape o complicitate,

Un lan de vise secerate

De imposibilul „iubesc”.

Cuvântul zării se desface

Și se așterne pe hârtie

Într-o ciudată poezie

Și uneori inima tace.

Uitarea câteodată moare

Și alergăm prin amintiri

La brațul unei noi iubiri,

Dar uneori inima doare.

Angelica Ioanovici

Imagine internet

Incertitudini

Poate-ar mai fi câte ceva de scris

Și nu neapărat despre iubire

Sau despre geana-albastră a unui vis

Ascunsă într-un strop de nemurire.

Poate-ar mai fi câte ceva de șters

Din lungile-așteptări obositoare,

Din toamna ce se clatină în mers,

Împiedicată-n frunze de uitare.

Poate-ar mai fi o variantă-n brume,

Acuma nu o știm, dar de-am găsi-o

Am ignora scadențele din lume,

Pe care un dement a scris adio.

Angelica Ioanovici

Imagine internet