Statute

S-au schimbat peste noapte statute,

Undeva se pusese greșit

Alt accent pe cuvântul iubit

Și speranțe-au plecat nevăzute.

Cineva stabilise o normă

Oarecum acceptată tacit,

Desfrunziri dintr-un cod rătăcit

Și trasee închise de formă.

Libertăți și ferestre avute

Și-au pus haină de ploaie și vis,

Să respiri pare-a fi interzis,

S-au schimbat peste noapte statute.

Un reproș se destramă grăbit

Și își șterge o lacrimă fadă,

Nu mai poate prin ea să ne vadă,

Doar ghicește ce mult ne-am iubit.

Angelica Ioanovici

Imagine internet

Așa cum ești

Te iubesc așa cum ești,

Cu optimismul tău nebun

Și nu vreau îndoieli să pun

Pe certitudini pământești.

Te iubesc mai mult acum

Când primăvara ne-nconjoară

Și tu îmi spui a mia oară,

Că nu există un alt drum.

Nici nu se poate explica

Și nici n-ar fi obligatoriu,

Am lepădat demult orgoliu

Și-ai devenit chiar viața mea.

Suntem probabil în povești,

Trăim fără asigurare,

Un fel de eră viitoare,

Dar te iubesc așa cum ești.

Angelica Ioanovici

Imagine internet

Hai vino

Hai, vino câteodată-n vis,

Te-aștept pe-o lespede de gând,

Rămâi cu mine până când

Și ultimul ghișeu s-a-nchis.

Hai, vino câteodată-n zori,

Chiar dacă plouă urâcios

Și lumea s-a întors pe dos,

Te-aștept pe lacrima din flori.

Hai, vino câteodată seara,

Deși e totul împotrivă,

Într-o poemă relativă

S-ascundem cu iubire gara.

Angelica Ioanovici

Imagine internet

Lotuși

Iubitul meu, hai să ne-ascundem totuși

La vară, într-o țară-ndepărtată

Și să ne pierdem prin grădini de lotuși,

Fără a vrea să revenim vreodată.

Să ne lăsăm bagajele la vamă,

Oricum n-ar mai avea vreo importanță,

Probabil nimeni n-ar băga de seamă,

C-am transformat iubirea în speranță.

Aeroporturi foarte zgomotoase

Ne vor lăsa visând să trecem totuși

Prin filtrele albastre, de mătase,

Noi doi vom fi de fapt, doar simpli lotuși.

Angelica Ioanovici

Imagine internet

Poștalionul

Iubirile au supraviețuit

Chiar de venea cam rar poștalionul,

Un el și-o ea, prin ani s-au tot iubit

Și flori de dor au năpădit balconul.

Își trimiteau din când în când scrisori

Și strecurau în ele o speranță,

Era de fapt un răsărit de flori,

Deși distanța aducea distanță.

De-o vreme însuși timpu-a înghețat

Și ne privește mustrător peronul,

Vezi ?  Caii din povești s-au dezlegat

Și nu va mai sosi poștalionul.

Angelica Ioanovici

Imagine internet