Oră

N-a fost să fie nicio oră-ntreagă,

Iar dacă stai acum s-analizezi,

Doar teama va putea să înțeleagă

O toamnă despletită pe amiezi.

N-a fost să fie nici măcar o oră

Și totuși a trecut încă un an,

Poemul și-a pus haina incoloră

Și știe c-a fost scris aproape-n van.

Absența ta îmi zgâlțâie la ușă,

Dar dimineața încă mă mai leagă

Cu pietre prețioase de cenușă,

N-a fost să fie nicio oră-ntreagă.

Angelica Ioanovici

Imagine internet

Viză

                                                                                     

Să vină primăvara din culise,

Să pună ea o viză peste toate

Și așteptările acestea vinovate

Să fie doar moneda către vise.

Să repetăm cumva plictisitor

Aceleași versuri reînseninate,

Să pună ea o viză peste toate

Și obosiți să ne topim de dor.

Vor mai rămâne undeva nescrise

Poeme din volume fără loc

Și biblioteci ce n-au avut noroc,

Să vină primăvara din culise.

Angelica Ioanovici

Imagine internet

Aseară

Nu știu de ce te-am așteptat aseară

Și dincolo de orice rațiuni,

Speram să fii în cartea cu minuni,

Ce glăsuia prin flori de primăvară.

E-atâta frig în tot ce mă-nconjoară

Și clipa și-a pierdut din optimism,

Distanța seamănă cu un seism

Și totuși eu te-am așteptat aseară.

Am pus pe masă lumânări de ceară

Și le-am aprins cu dorul nebunesc,

Voiam în umbra lor să te găsesc,

Dar fără sens te-am așteptat aseară.

Era un soi de nebunie clară,

Nu îndrăzneai să vii și n-aveai cum,

Din lumânări mai iese încă fum,

Nu știu de ce te-am așteptat aseară.

Angelica Ioanovici

Imagine internet

Miezul zilei

S-auzi în miezul zilei „te iubesc”,

Este mai mult decât se poate cere,

Deși par două clipe efemere,

Sunt porți deschise raiului ceresc.

S-auzi în miezul zilei ”îmi e dor”

Și câteva cuvinte nebunești,

Să știi că totuși, încă îi lipsești,

E infinitul fără nici un nor.

Cotidianul trece nefiresc,

Se mai împotmolește-n aberații,

Dar dincolo de amăgiri și spații,

El încă-ți spune simplu „te iubesc”.

Și râsul lui aproape îngeresc,

Mai prețios ca vorba unor regi,

Acoperă întortocheate  legi

Și-îi spui în miezul zilei „te iubesc”.

Angelica Ioanovici

Imagine internet

Explicații

De ce să ne-afundăm în explicații,

Când toamna a venit cu struguri minimi ?

Dezamăgiri întinse peste inimi

Redefinesc nelămurite spații.

De ce să ne-afundăm în declarații

Sincronizate cu tergiversări ?

Am coborî zadarnic niște scări

Mascate într-un lan de aberații.

De ce să ne-afundăm în realitate,

Când adevărul este temător

Și depărtări se năruie ușor

Iar toamna rece-n poarta noastră bate ?

Oricum vom fi într-una exilații

În așteptări ce n-au nici un regat,

Dar sunt recunoscute drept păcat,

La ce-ar mai folosi vagi explicații ?

Angelica Ioanovici

Imagine internet