Vămi

Se pune vamă pe cuvinte,

Mai nou se vămuiește tot,

Dau două strofe pe un zlot

Și-un titlu de adus aminte.

O doamnă brună, la tejghea

Se uită peste calendare,

Doamna e doar o întrebare

Nevămuită-n mintea mea.

Este o iarnă cât o zi,

Un fel de dragoste globală,

Un zâmbet trist dintr-o cabală

Și numai vămi spre a iubi.

Angelica Ioanovici

Imagine internet

Și dacă dimineața

Și dacă dimineața n-o să vină,

Și dacă timpul s-ar opri subit,

Îmi va rămâne clipa de lumină

În care fără margini te-am iubit,

Și dacă dimineața o să moară

În vâlvătaia aprigei amiezi,

Doar depărtarea ta o să mă doară

Și-am să aștept aiurea să mă vezi.

Și dacă dimineața o să-ngâne

Un cântec trist și poate obsesiv,

Numai iubirea ta îmi va rămâne

Cel mai de preț și luminos motiv.

Angelica Ioanovici

Imagine internet

Pierdute

Scrisorile care se pierd pe drum

Au importanța lor mângâietoare,

Un fel de dimineață călătoare,

Deși par regăsire, oarecum.

Scrisorile care se pierd pe drum

Cu un neclar destin prin anotimpuri,

Trasează linii drepte peste timpuri

Și-apoi rămân uitate în album.

Povestea este scrisă cu doi sori,

Pe două continente diferite,

Oceane și neliniști nesfârșite,

În lume, totuși, se mai pierd scrisori.

Angelica Ioanovici

Imagine internet

Vers

În versurile mele, doar iubirea

Și-a construit un imperfect lăcaș

Și-atunci când evadează din oraș,

Își limpezește-n clarul lui privirea.

În versurile mele numai tu

Mai zăbovești o vară, poate două

Și-ncerci să descifrezi de ce chiar nouă

Ne-a fost retras și ultimul atu.

Să pun în strofe albe regăsirea

Ar  fi desigur o impietate

Sau un delir de vorbe fărâmate,

În versurile mele, doar iubirea.

Angelica Ioanovici

Imagine internet