Toamnă de ploaie

Bună dimineața, toamnă de ploaie,

Parc-am stabilit  să întârzii,

Să lași de-o parte lacrimi și noroaie,

Să te-mbraci în soare, zi de zi.

Bună dimineața, toamnă abătută,

Parc-am stabilit să râzi mereu,

Dar prin tunica lumii desfăcută

Se zăresc doar frunze ce pășesc cu greu.

Este utopia arborilor goi,

Rătăciți prin gândul plin de injustețe,

Este o uitare netă între noi,

Bună dimineața, toamnă de tristețe.

Angelica Ioanovici

Imagine internet

Perspectivă

La tine vine primăvara,

La mine toamna se încruntă,

Hai să furăm din ere vara

Deși e oarecum înfrântă.

La tine este iarăși soare,

La mine a-nceput să plouă,

Mă uit spre depărtarea care

Și-a pus un zâmbet frânt în două.

La tine este prea devreme,

La mine pare-a fi urgent,

Ne-mpiedicăm de-aceleași teme

Și viața e în faliment.

Pare c-a fost cândva demult

Iubirea noastră decisivă,

Iar timpul hârâie ocult,

La mine nicio perspectivă.

Angelica Ioanovici

Imagine internet

Atât

Mi-a cerut prietenia, să văd cum se scrie

Scrâșnind din cuvinte, poemul inept

Pe care-l numea fraudulos poezie

Și este desigur un mare-nțelept.

El nu are nume, nici eu nu am nume

Dar viața o punem adesea la cub,

Plutim aiuristic spre toamnă prin lume

Și-avem câte o  piesă murind pe YouTube.

Mi-a cerut prietenia, să văd cum se face

Poemul cu vorbe-ncruntate urât,

În care războiul aduce a pace,

Prefer poezia, lumina și-atât.

Angelica Ioanovici

Imagine internet

Mai scrie-mi

Mai scrie-mi un cuvânt din când în când,

Să știu că ești pe undeva prin lume,

Să știu că zorii-au răsărit anume,

Să-ți lumineze fiecare gând.

Mai dă-mi de veste că ți-e dor, deși

Aceste multe luni, care trecură

S-au îmbrăcat într-o tăcere pură

Și au uitat de mult a mai zâmbi.

M-am întâlnit cu toamna, așteptând

Ca orele să zboare dintr-odată

Spre întâlniri ce n-au fost niciodată,

Mai scrie-mi un cuvânt  din când în când.

Angelica Ioanovici

Imagine internet