Spune-mi

Spune-mi tu ce înseamnă distanță

Între două târzii emisfere,

Să pornim de la-această părere

Cu tăcerea pe post de speranță.

Spune-mi tu despre-un vis-primăvară

Ce străbate o toamnă târzie,

Să pornim de la o poezie

Pentru-a doua, dar ultima oară.

Spune-mi tu, despre noi câteodată,

Într-un cântec cu floare de măr,

Iscodind emisfere-adevăr

Și-o balanță cu totul furată.

Spune-mi tu undeva, într-o seară

Ce înseamnă „plecări cu iubire”

Dintr-un vis sau dintr-o amintire

Pentru-a doua, dar ultima oară.

Angelica Ioanovici

De aniversare

Ce dar să-ți fac de ziua ta,

Când între noi sunt lumi întregi,

Cum ai putea să înțelegi

Că ești și azi speranța mea ?

Ce dar să-ți fac iubire ție,

La ceas de dor aniversar,

Un zâmbet este necesar

Și-un vis legat cu poezie.

Un „la mulți ani ” ar fi puțin,

Un „te iubesc ” îți pare mult ?

Și iar de inimă ascult,

Iubire, soare și destin.

Angelica Ioanovici

Sursa foto internet

Dimineața cerului

Bună dimineața, cer senin,

Te-am găsit cândva într-o poveste,

Ai cernut iubire în destin

Și-ai înlocuit „a fost” cu „este”.

Bună dimineața, cer pustiu,

Aruncat de-a curmezișul zării

Între ”am fost” și poate ”am să mai fiu”

Se răsfrâng săruturile mării.

Bună dimineața, om străin,

Ce privești cumva acuzator,

De albastru cerului senin,

Ieri mi-a fost și mâine-mi va fi dor.

Angelica Ioanovici

Sursa foto internet

De ieri

Te-am așteptat pe plaja cu leandrii,

Într-un apus amenințat de sare,

Puteam să fim din nou iubiții tandrii,

Plecați de ieri definitiv pe mare.

Și totuși vara este regăsirea

Secundelor pierdute vinovat

Pe hărțile de stres unde iubirea

Este considerată un păcat.

Te-am așteptat până târziu pe plaja,

Ce străjuia un zâmbet în parcare,

Brodat cu infinitul alb de vraja

Iubiților plecați de ieri pe mare.

Angelica Ioanovici

Încețoșare

Probabil drumul meu se va sfârși,

Dar am să-ți scriu și de acolo versuri,

Pe care-ai să le cumperi într-o zi,

Găsind în ele oarecum răspunsuri.

Probabil vei afla că te-am iubit

C-un fel de disperare-ncremenită,

Iar armistițiul slovei rătăcit

Va murmura iubirea nesfârșită.

Incoerența ține de trecut,

Prezentul poartă urme de „târziu”,

S-au strecurat greșeli de la-nceput,

Cu-ncețoșarea lor încă mai scriu.

Angelica Ioanovici

Sursa foto internet

Secundară

Am așteptat un telefon, aseară,

Ce previzibil, nu a mai venit,

Prin crânguri de uitări s-a rătăcit

Și m-am trezit o umbră secundară.

Deznodământul parcă mă-nfioară

Și timpul l-aș opri din alergare,

Un telefon din era viitoare

Mai sună-n colivia secundară.

Este un fel de liniște precară,

Înfășurată-n nori de alergie,

Ce aparent se cheamă poezie,

Am așteptat un telefon, aseară.

Angelica Ioanovici

Sursa foto internet

Drum

Probabil viața este doar o ciornă,

Urmând a fi transcrisă pe curat

Când se atinge-o anumită bornă

Și drumul e închis și spulberat.

Probabil viața este doar un vis

Și realitatea doar o îndoială,

Despre povestea-aceasta s-a mai scris

Iar repetiția ar fi banală.

Probabil viața este doar un gând

Și-o luminoasă, caldă amăgire

În care zilele-ți șoptesc plecând :

„Esența vieții este în iubire”.

Angelica Ioanovici

Sursa foto internet

Cool

Motănel trezit în grabă

Face poze printre flori,

-          Sunt frumos, sunt cool ? –întreabă,

I-am spus ”da” de zece ori.

-          Fă un selfie și cu mine ,

Dacă vrei mă mir un pic.

Uite așa, cred că e bine.

-          Este „cool” n-am ce să zic.

Să verific încă o dată,

Să revăd ce e pe aici,

Un tort „cool” cu ciocolată

Și-o armată de pisici.

Angelica Ioanovici

Sursa foto internet

Mai lasă-mi

Mai lasă-mi inimă o vară,

Să pot zbura, să pot iubi,

Ciudat probabil o să-ți pară

Că până ieri ceream o zi.

Mai lasă-mi inimă o ploaie,

S-o văd cum trece fumegând

Și cum copacii îi îndoaie,

Ca într-un vals, ca într-un gând.

Mai lasă-mi dorule un munte,

Mai lasă-mi, dacă vrei și-o apă

Cu stea de-argint bătută-n frunte,

În poezia mea să-ncapă.

Mai lasă-mi dorule cuvinte

Să pot cânta nemărginirea,

Când m-o întreba „mă mai ții minte?”,

Mai lasă-mi inimă iubirea.

Angelica Ioanovici

Sursa foto internet

Dimineață de primăvară

Dimineața este pentru tine,

Mi-a spus chiar ea-nainte de-a veni,

Pot să-mi imaginez că-mi aparține

Și să o pun în cărți de poezii.

La urma urmei este primăvară,

Renaște-n noi speranța de-a iubi,

Iubirea e o stare necesară

Și flori răsar în fiecare zi.

Timpul e limitat și de aceea

Să ne grăbim fără-a privi-napoi,

În alergare să ascundem cheia

Probabilei distanțe dintre noi.

Angelica Ioanovici

Sursa foto internet

Jumătate de adevăr

În jumătatea mea de adevăr

Tu ești numai o umbră indecisă,

Ce mi-a pus eticheta de „proscrisă”,

Ștergând sălbatic florile de măr.

Din jumătatea mea de siguranță,

Clădită printre lacrimi-adăpost,

Tu încă mă alungi fără vreun rost

Cu-ntârziere și intoleranță.

Îmi ninge primăvara flori în păr

Și-mi curge depărtarea trist prin vine,

Un fel de vindecare despre tine,

E jumătatea mea de adevăr,

Angelica Ioanovici

Sursa foto internet

Exclus

Te-am iubit și-am crezut în iubire,

Însă azi nu mai cred în nimic

Și-adevărul îmi pare peltic,

Un exclus cu defect de vorbire.

Te-am iubit și-am crezut că iubirea

Va așterne lumină pe flori,

Fără rost, de o mie de ori

S-a înecat în negații gândirea.

M-ai exclus afișând nonșalanță,

Povestiri fără sens se încheie,

Voi rămâne, ce-am fost „o femeie”,

Te-am iubit fără nicio speranță.

Angelica Ioanovici

Sursa foto internet

Normal

Viața a intrat pe făgașul normal,

Timpul a scos din joben depărtarea

Și ne face un semn arătând înspre mal,

Suverană de-acum pare-a fi doar uitarea.

Suntem triști, vinovați și stingheri

Într-o lume de-a dreptul nebună,

Mai privim cu regret spre vremelnicul ieri,

Unde toate încep să apună.

Zilele trec bântuite de spaimă,

Îmbrăcate în umbre de bal,

Li s-a șters de pe chip orice urmă de faimă,

Viața-a intrat pe făgașul normal.

Angelica Ioanovici

Imagine internet

Acum

Hai să ne despărțim acum,

În termeni oarecum neutri

Și să sărim în două luntri,

Ce se vor întâlni postum.

Acum să ne luăm adio,

Așa ar fi civilizat

Și să-mi trimiți neapărat

Uitarea, dacă vei găsi-o.

Iubirea ? Cred c-a existat,

Dar e acum în altă barcă,

În ochii ei se-neacă parcă,

Un infinit adevărat.

Și veacul se transformă-n scrum,

Civilizații stau la pândă,

Iubire, grea ca o osândă,

Hai să ne despărțim acum.

Angelica Ioanovici

Imagine internet

Rugina din sertare

Poemele vor rugini-n sertare

Și veștejita lor caligrafie

Le va ascunde ca un fel de ie

Brodată cu lumină și cu sare.

Din când în când vor întreba de tine,

Dacă ai fost aievea sau doar vis,

E aproape ilizibil ce am scris,

Iar ele prin rugină nu văd bine.

Cu un nociv și reprobabil gest

Aprind țigara, nu știu ce să spun,

Dorul și-a pus pecetea de nebun

Și primăvara este doar un test.

N-ar mai salva nimic o repetare,

Indiscutabile decizii sunt luate,

Deși-au rămas și răni nevindecate,

Poemele vor rugini-n sertare.

Angelica Ioanovici

Imagine internet

Atingerea nopții

Atingerea nopții albastre

Să-ți spună ceva numai ție

Iar limita dragostei noastre

Să fie de fapt poezie.

Atingerea mării de stele

Să-nchidă distanțe absurde

Și cântecul straniu de iele

Să pună zăvor lumii surde.

Avem reci coroane pe frunți,

De dor, de regret și păcate,

Ne cheamă să trecem de punți

Atingerea nopții plecate.

Angelica Ioanovici

Imagine internet

Fragil

Iubire, univers de nădejde, fragil,

Te-am pierdut într-o seară geroasă

Pe un drum ce-a plecat de acasă,

Bănuind că așa e util.

Iubire, univers de-adevăr fermecat,

Te-am ascuns fără sens în cuvinte

Într-o frază ce pleacă și minte,

Să te șterg, să te uit am sperat.

Timpul trece prin lume tiptil

Așezând câte-un dor în balanță

Pe un taler vegheat de speranță,

Iubire, univers de-așteptare, fragil.

Angelica Ioanovici

Imagine internet

Doar dor

Fă-mă dorule drum lung,

La iubitul meu s-ajung

Pe un cântec de vioară,

Într-un ceas de primăvară.

Fă-mă dorule „senin”,

Să mă cheme și să vin,

Cu o doină prinsă-n păr,

Când dau florile de măr.

Fă-mă dorule iubire

Și cu șoapta din privire

Să-l ating, apoi să mor,

Fă-mă dorule doar dor.

Fă-mă dorule-o fereastră

Pusă în povestea noastră,

Să îl văd când va veni,

Într-o noapte, într-o zi.

Fă-mă dorule drum greu

Până la iubitul meu,

Să îl strig după un nor,

Fă-mă dorule doar dor.

Angelica Ioanovici

Imagine internet

Fără primăvară

Nu cred că vine primăvara,

N-ar mai avea de ce veni,

Tăcerea este doar povara,

Ce ne pândește zi de zi.

Nu cred că am să-ți spun vreodată

De așteptări fără sfârșit,

S-a destrămat poema toată

Și n-ai să știi cât te-am iubit.

Neșansa are-un singur drum,

Mă cheamă câteodată seara,

Când străzile  sunt nori de fum,

Nu cred că vine primăvara.

Angelica Ioanovici

Imagine internet

Se poate

Se poate spune c-am jucat

Într-o miraculoasă piesă,

Deși încă purtam o lesă,

A fost un rol adevărat.

Tu îi spuneai încet hipnoză

Pe o durată mărginită

Și mă priveai ca pe-o ispită,

Dar nu eram decât o poză.

Povestea-aceasta limitată,

În timp, în spațiu și decor

E consecința unui dor

Amestecat cu niciodată.

Plătim un cost esențial

Și-n toată nebunia noastră

N-am mai rămas nicio fereastră,

Se poate spune... la final.

Angelica Ioanovici

Imagine internet