Fragil

Iubire, univers de nădejde, fragil,

Te-am pierdut într-o seară geroasă

Pe un drum ce-a plecat de acasă,

Bănuind că așa e util.

Iubire, univers de-adevăr fermecat,

Te-am ascuns fără sens în cuvinte

Într-o frază ce pleacă și minte,

Să te șterg, să te uit am sperat.

Timpul trece prin lume tiptil

Așezând câte-un dor în balanță

Pe un taler vegheat de speranță,

Iubire, univers de-așteptare, fragil.

Angelica Ioanovici

Imagine internet

Doar dor

Fă-mă dorule drum lung,

La iubitul meu s-ajung

Pe un cântec de vioară,

Într-un ceas de primăvară.

Fă-mă dorule „senin”,

Să mă cheme și să vin,

Cu o doină prinsă-n păr,

Când dau florile de măr.

Fă-mă dorule iubire

Și cu șoapta din privire

Să-l ating, apoi să mor,

Fă-mă dorule doar dor.

Fă-mă dorule-o fereastră

Pusă în povestea noastră,

Să îl văd când va veni,

Într-o noapte, într-o zi.

Fă-mă dorule drum greu

Până la iubitul meu,

Să îl strig după un nor,

Fă-mă dorule doar dor.

Angelica Ioanovici

Imagine internet

Fără primăvară

Nu cred că vine primăvara,

N-ar mai avea de ce veni,

Tăcerea este doar povara,

Ce ne pândește zi de zi.

Nu cred că am să-ți spun vreodată

De așteptări fără sfârșit,

S-a destrămat poema toată

Și n-ai să știi cât te-am iubit.

Neșansa are-un singur drum,

Mă cheamă câteodată seara,

Când străzile  sunt nori de fum,

Nu cred că vine primăvara.

Angelica Ioanovici

Imagine internet

Se poate

Se poate spune c-am jucat

Într-o miraculoasă piesă,

Deși încă purtam o lesă,

A fost un rol adevărat.

Tu îi spuneai încet hipnoză

Pe o durată mărginită

Și mă priveai ca pe-o ispită,

Dar nu eram decât o poză.

Povestea-aceasta limitată,

În timp, în spațiu și decor

E consecința unui dor

Amestecat cu niciodată.

Plătim un cost esențial

Și-n toată nebunia noastră

N-am mai rămas nicio fereastră,

Se poate spune... la final.

Angelica Ioanovici

Imagine internet