Exclus

Te-am iubit și-am crezut în iubire,

Însă azi nu mai cred în nimic

Și-adevărul îmi pare peltic,

Un exclus cu defect de vorbire.

Te-am iubit și-am crezut că iubirea

Va așterne lumină pe flori,

Fără rost, de o mie de ori

S-a înecat în negații gândirea.

M-ai exclus afișând nonșalanță,

Povestiri fără sens se încheie,

Voi rămâne, ce-am fost „o femeie”,

Te-am iubit fără nicio speranță.

Angelica Ioanovici

Sursa foto internet

Normal

Viața a intrat pe făgașul normal,

Timpul a scos din joben depărtarea

Și ne face un semn arătând înspre mal,

Suverană de-acum pare-a fi doar uitarea.

Suntem triști, vinovați și stingheri

Într-o lume de-a dreptul nebună,

Mai privim cu regret spre vremelnicul ieri,

Unde toate încep să apună.

Zilele trec bântuite de spaimă,

Îmbrăcate în umbre de bal,

Li s-a șters de pe chip orice urmă de faimă,

Viața-a intrat pe făgașul normal.

Angelica Ioanovici

Imagine internet

Acum

Hai să ne despărțim acum,

În termeni oarecum neutri

Și să sărim în două luntri,

Ce se vor întâlni postum.

Acum să ne luăm adio,

Așa ar fi civilizat

Și să-mi trimiți neapărat

Uitarea, dacă vei găsi-o.

Iubirea ? Cred c-a existat,

Dar e acum în altă barcă,

În ochii ei se-neacă parcă,

Un infinit adevărat.

Și veacul se transformă-n scrum,

Civilizații stau la pândă,

Iubire, grea ca o osândă,

Hai să ne despărțim acum.

Angelica Ioanovici

Imagine internet

Rugina din sertare

Poemele vor rugini-n sertare

Și veștejita lor caligrafie

Le va ascunde ca un fel de ie

Brodată cu lumină și cu sare.

Din când în când vor întreba de tine,

Dacă ai fost aievea sau doar vis,

E aproape ilizibil ce am scris,

Iar ele prin rugină nu văd bine.

Cu un nociv și reprobabil gest

Aprind țigara, nu știu ce să spun,

Dorul și-a pus pecetea de nebun

Și primăvara este doar un test.

N-ar mai salva nimic o repetare,

Indiscutabile decizii sunt luate,

Deși-au rămas și răni nevindecate,

Poemele vor rugini-n sertare.

Angelica Ioanovici

Imagine internet

Atingerea nopții

Atingerea nopții albastre

Să-ți spună ceva numai ție

Iar limita dragostei noastre

Să fie de fapt poezie.

Atingerea mării de stele

Să-nchidă distanțe absurde

Și cântecul straniu de iele

Să pună zăvor lumii surde.

Avem reci coroane pe frunți,

De dor, de regret și păcate,

Ne cheamă să trecem de punți

Atingerea nopții plecate.

Angelica Ioanovici

Imagine internet