Mai lasă-mi

Mai lasă-mi inimă o vară,

Să pot zbura, să pot iubi,

Ciudat probabil o să-ți pară

Că până ieri ceream o zi.

Mai lasă-mi inimă o ploaie,

S-o văd cum trece fumegând

Și cum copacii îi îndoaie,

Ca într-un vals, ca într-un gând.

Mai lasă-mi dorule un munte,

Mai lasă-mi, dacă vrei și-o apă

Cu stea de-argint bătută-n frunte,

În poezia mea să-ncapă.

Mai lasă-mi dorule cuvinte

Să pot cânta nemărginirea,

Când m-o întreba „mă mai ții minte?”,

Mai lasă-mi inimă iubirea.

Angelica Ioanovici

Sursa foto internet

Dimineață de primăvară

Dimineața este pentru tine,

Mi-a spus chiar ea-nainte de-a veni,

Pot să-mi imaginez că-mi aparține

Și să o pun în cărți de poezii.

La urma urmei este primăvară,

Renaște-n noi speranța de-a iubi,

Iubirea e o stare necesară

Și flori răsar în fiecare zi.

Timpul e limitat și de aceea

Să ne grăbim fără-a privi-napoi,

În alergare să ascundem cheia

Probabilei distanțe dintre noi.

Angelica Ioanovici

Sursa foto internet

Jumătate de adevăr

În jumătatea mea de adevăr

Tu ești numai o umbră indecisă,

Ce mi-a pus eticheta de „proscrisă”,

Ștergând sălbatic florile de măr.

Din jumătatea mea de siguranță,

Clădită printre lacrimi-adăpost,

Tu încă mă alungi fără vreun rost

Cu-ntârziere și intoleranță.

Îmi ninge primăvara flori în păr

Și-mi curge depărtarea trist prin vine,

Un fel de vindecare despre tine,

E jumătatea mea de adevăr,

Angelica Ioanovici

Sursa foto internet