Încețoșare

Probabil drumul meu se va sfârși,

Dar am să-ți scriu și de acolo versuri,

Pe care-ai să le cumperi într-o zi,

Găsind în ele oarecum răspunsuri.

Probabil vei afla că te-am iubit

C-un fel de disperare-ncremenită,

Iar armistițiul slovei rătăcit

Va murmura iubirea nesfârșită.

Incoerența ține de trecut,

Prezentul poartă urme de „târziu”,

S-au strecurat greșeli de la-nceput,

Cu-ncețoșarea lor încă mai scriu.

Angelica Ioanovici

Sursa foto internet

Secundară

Am așteptat un telefon, aseară,

Ce previzibil, nu a mai venit,

Prin crânguri de uitări s-a rătăcit

Și m-am trezit o umbră secundară.

Deznodământul parcă mă-nfioară

Și timpul l-aș opri din alergare,

Un telefon din era viitoare

Mai sună-n colivia secundară.

Este un fel de liniște precară,

Înfășurată-n nori de alergie,

Ce aparent se cheamă poezie,

Am așteptat un telefon, aseară.

Angelica Ioanovici

Sursa foto internet

Drum

Probabil viața este doar o ciornă,

Urmând a fi transcrisă pe curat

Când se atinge-o anumită bornă

Și drumul e închis și spulberat.

Probabil viața este doar un vis

Și realitatea doar o îndoială,

Despre povestea-aceasta s-a mai scris

Iar repetiția ar fi banală.

Probabil viața este doar un gând

Și-o luminoasă, caldă amăgire

În care zilele-ți șoptesc plecând :

„Esența vieții este în iubire”.

Angelica Ioanovici

Sursa foto internet

Cool

Motănel trezit în grabă

Face poze printre flori,

-          Sunt frumos, sunt cool ? –întreabă,

I-am spus ”da” de zece ori.

-          Fă un selfie și cu mine ,

Dacă vrei mă mir un pic.

Uite așa, cred că e bine.

-          Este „cool” n-am ce să zic.

Să verific încă o dată,

Să revăd ce e pe aici,

Un tort „cool” cu ciocolată

Și-o armată de pisici.

Angelica Ioanovici

Sursa foto internet