Prin
anotimpul vulnerabil
Privește
neînțelesul trist
Și
mă întreb dacă exist
Și
dacă versul e curabil.
Ți-aș
scrie un poem valabil
Și-n
pandemii, și-n timp de pace,
Dar
harta lumii se desface
Gonindu-mi
gândul lamentabil.
Speranțele
zâmbesc amabil
Deși
par încă în șomaj
Și
nu fac parte din peisaj,
Trăiesc
un timp inexplicabil.
Angelica
Ioanovici
