Doar tu mă întrebi, câteodată
Ce umbre târăsc din trecut
Și câte iubiri am avut
În viața aceasta ciudată.
Doar tu mă mai mângâi ușor,
Șoptindu-mi ceva la ureche,
Așa ca o muzică veche,
În arșița serii de dor.
Doar tu mă alungi într-un fel
Ce pare mai mult o chemare
Și frigul din mine te doare
Iar timpul vuiește rebel.
Din volumul Grajduri albastre
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu