Chiar dacă nu îți spun că te iubesc,
Ar trebui să înțelegi străine,
Pășind încet prin temple bizantine,
C-am despletit prezentul de lumesc.
Chiar dacă nu îți spun că ești doar tu
Și te declari într-un târziu învins
De reci distanțe ce pe noi au nins,
Să ne păstrăm iubirea ca atu.
Chiar dacă nu îți spun că îmi e dor
Să ne șoptim la nesfârșit nimicuri,
Vom deveni niște banale ticuri
Uitate undeva de-un acordor.
Chiar dacă știi că este prea târziu,
Prin irosita vreme de secrete
Și m-ai ascuns cumva între portrete,
Îți spun că dimineaț-aș vrea să-ți fiu.
Că uneori îți pare nefiresc
Și mă gonești, și parcă te încrunți,
Eu știu că mai există niște punți,
Chiar dacă nu îți spun că te iubesc.
Angelica Ioanovici
Acest comentariu a fost eliminat de administratorul blogului.
RăspundețiȘtergere