Se
surpă prin versuri palate,
Tristeți
rătăcesc în pustiu
Ce
parc-au mai fost și le știu,
Iar
porți sunt cu noapte legate.
Când
azi se transformă în ieri,
Se
face prin timp o cărare,
Iubiri
se prefac în plecare
Și
plâng, nu se duc nicăieri.
Distanțe
rămân pironite
Pe
soclul poveștilor, care
Se-ntorc
înspre noi cu mirare
Prin
noaptea cu haine cernite.
Angelica
Ioanovici
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu