Unii
iubesc poveștile simpliste,
Însă
eu cred că viața-i complicată,
Se
năruie câteodată toată
Și
nu se regăsește în reviste.
Unii
chiar reușesc să se ridice,
S-alerge
spre-mplinire mai departe,
Să
scrie despre asta într-o carte
Nicicând
de la speranță să n-abdice
Am
încercat și eu încă o dată
Să-mi
construiesc din stele un permis,
S-a
dovedit a fi însă un vis,
Reatașat
de-o viață complicată.
După
furtuni rămân niște efecte
Și
încă le resimt ca pe-o fractură,
Deși
chiar vijeliile tăcură,
Se
prăbușesc dorințe ca defecte.
După
urgii se construiesc și piste,
Din
împăcări și lumi alinătoare,
Visările
se pregătesc să zboare.
Unii
mai cred în basmele simpliste.
Angelica
Ioanovici
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu