vineri, 26 iunie 2015

S-a întâmplat demult


S-a întâmplat demult, nu mai știu când,
Luna avea cetatea în pădure
Și se-nchina desăvârșirii pure,
Iar noi eram în taina unui gând.

S-a întâmplat demult, nu mai știu unde,
Eram la brațul tău cea mai frumoasă,
Prin noaptea ce pășea neînțeleasă
Și nu avea nimic a ne ascunde.

Fără vreun sens am hotărât s-ascult
Șoapte sosite din tărâmul vinii,
După o vreme au murit toți crinii,
Nu mai știu cum, s-a întâmplat demult.


Angelica Ioanovici


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu