Florile
acestea au intrat frumoase,
Fără
nici un nor într-un calendar,
Timpul
le-a clădit undeva ca dar,
Deși
pe pământ se întunecase.
Florile
acestea numai din cuvinte
Și-au
făcut o trenă prin lumina albă
Și
la gât cu dor și-au aprins o salbă,
Iar
din vise-apuse și-au croit veșminte.
Florile
acestea mai plutesc și așteaptă
Prin
văzduhul cald, mângăiat de soare,
Iar
speranța știe căi nepieritoare
Și
ne-ntinde mâna să urcăm o treaptă.
Poate
c-ar mai fi de cântat povestea
Și
poeme simple încă de zidit,
Poate
că mai e până la sfârșit,
Noi
suntem de fapt florile acestea.
Angelica
Ioanovici
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu