Cu
o vorbă ai șters
Tot
ce-a fost de cântat
Și
spre faptul divers
Ea,
iubirea-a plecat.
Într-o
zi, mai târziu,
Peste-o
sută de ani,
În
orașul pustiu
Vor
trăi doar castani.
Cineva
va găsi
Un
poem rătăcit,
Încurcat
va zâmbi
La
cuvântul „iubit”.
Vor
miji încă zori,
Primăvară
va fi
Și
altare de flori
Peste
noi vor pluti.
Am
crezut, am căutat,
Am
avut de pierdut
În
orașul uitat
Într-un
vers cunoscut.
Poate-am
fost, poate nu
În
poemul ciuntit,
Râzi
probabil și tu
De
nonsensul „iubit”.
Se
va face iar zi
Undeva-n
univers
Și-amândoi
vom fugi
Triști
spre faptul divers.
Angelica
Ioanovici
Imagine
internet
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu