Mai
lasă-mă să stau pentru o vreme,
Nu
foarte mult, că poate n-ar mai fi,
Să-ți
scriu din când în când cu flori poeme,
Desprinse
din eternul „a iubi”.
Mai
lasă-mă să stau numai o clipă,
E
poate lucrul cel mai important,
Să
ne permitem magica risipă,
De-a
ne iubi în mod periclitant.
Chiar
zilele s-au transformat în flori,
Sau
poate mi se pare numai mie,
Să
te alint prin caldele ninsori,
Mai
lasă-mă, te rog, o veșnicie.
Angelica
Ioanovici
Imagine
internet