Parcă
mor când îmi spui „te iubesc”,
Sunt
capcane deja pregătite
Și
îmi sună cumva nefiresc
Să
mă chemi pe cărări rătăcite.
Știi
și tu, știu și eu, realitatea
Și
cu toate acestea plutim,
Nu
avem nici măcar libertatea
Ca-n
aceeași poveste să fim.
Nu
există aici consecvență
Și
nimic din tărâmul lumesc,
Fără
pic de regret și prudență,
Te
iubesc când îmi spui „te iubesc”.
Angelica
Ioanovici
Imagine
internet
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu