Pentr-un
pumn de speranță vând tot,
Și
trecut, și-amintiri, și poeme,
Și
prezentul ce parcă se teme
De-mpliniri
care nu se mai pot.
Pentr-un
pumn de speranță mă duc
Pân-la
marginea lumii terestre,
Unde
sunt doar nădejdi la ferestre
Și
o umbră duioasă de nuc.
Nu
am timp să m-opresc și să scot
Cu
o ciutură veche orgolii
Și
nici vise mâncate de molii,
Pentr-un
pumn de speranță vând tot.
Angelica
Ioanovici
Imagine internet
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu