La
teatrul de păpuși, deși pustiu,
Se
joacă nefiresc aceeași piesă,
Iubirea
stă chircită într-o lesă,
Cu
sufletul rănit de „prea târziu”.
La
teatrul de păpuși privesc pe geam
Și
păpușarul știe foarte bine
Să
înnoreze clipele senine,
Punând
pe soare-un imposibil ham.
Din
colțul părăsit degeaba strig,
Timpul
se scurge trist și previzibil,
Iar
plânsul meu e oarecum penibil,
În
teatrul de păpuși s-a făcut frig.
Angelica
Ioanovici
Imagine
internet
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu