Și
dacă-ar fi să mergem înapoi,
N-am
mai găsi nimic din bucuria
Înlănțuirilor
nebune dintre noi,
Nici
să zâmbim n-am mai avea tăria.
Și
dacă-ar fi să ne reîntâlnim,
Căci
nu exclud această variantă,
Am
încerca politicoși să fim
Prin
toamna rece, palidă și boantă.
Acuma
dacă spun că-mi pare rău,
Probabil
n-ar avea vreo importanță,
Găsesc
doar umbre pe obrazul tău
Și
practic a murit orice speranță.
Chiar
dacă ochii mei se vor topi
De-atâtea
lacrimi nevindecătoare,
Am
să te-aștept în fiecare zi,
Iubirea
mea, tăcută întâmplare.
Angelica
Ioanovici
Imagine
internet
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu