Poezia
în care mă iubeai
S-a
spulberat ca fumul de țigară,
Ca
florile de măr din luna mai,
Abia
acum începe să mă doară.
Poezia
în care alergam,
Nebuni-desculți
la marginile verii,
Cu
vise-flori albite pe un ram,
Tresare
vinovată-n gândul serii.
Poezia
în care îmi lipsești
Probabil
numai ea o să rămână,
Un
fel de gol în lumea de povești
Și
doi străini ținându-se de mână.
Poezia
în care nu mai sunt,
Cu
versul ce alunecă aiurea,
O
frunză-ngălbenită pe pământ,
Revendică
fără vreun drept pădurea.
Angelica
Ioanovici
Imagine
internet