Calendaru-a
lăsat zodiacul să plece,
Certitudinea
lui e aproape inertă
Și-o
planetă de ger, cea cu numărul zece,
Ne
privește ciudat de pe-o veche copertă.
Înc-o
lună să iau, înc-o lună să pun,
Vindecări
iluzorii într-o zi foarte rece,
Le
preschimb în uitare și încerc să le-adun
Pe-o
planetă de ger, cea cu numărul zece.
Calendarul
nu-ntreabă, nu decide, dar trece,
Timpul
însuși și-a pus din plecări un fular
Și-o
planetă de ger, cea cu numărul zece,
Se
răsfrânge de-acum într-un alt calendar.
Angelica
Ioanovici
Imagine
internet
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu