În
anotimpu-acesta incomod,
Numit
de câțiva ani singurătate
Mă-ntreb
incoerent, dacă se poate
Să
construim la vară-un simplu pod.
În
anotimpu-acesta indecis,
Cu
poarta preschimbată în furtună,
Nesiguri,
separat sau împreună
Vom
rătăci pe țărmul unui vis.
Anticipez
ca de-obicei în gri,
Un
fel de scuză-a măștilor severe
Zâmbind
autorizat și cu durere
Spre
seara din povești cu „a iubi”.
Angelica
Ioanovici
Foto
internet
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu