Se
poate spune c-am jucat
Într-o
miraculoasă piesă,
Deși
încă purtam o lesă,
A
fost un rol adevărat.
Tu
îi spuneai încet hipnoză
Pe
o durată mărginită
Și
mă priveai ca pe-o ispită,
Dar
nu eram decât o poză.
Povestea-aceasta
limitată,
În
timp, în spațiu și decor
E
consecința unui dor
Amestecat
cu niciodată.
Plătim
un cost esențial
Și-n
toată nebunia noastră
N-am
mai rămas nicio fereastră,
Se
poate spune... la final.
Angelica
Ioanovici
Imagine
internet
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu