Atingerea
nopții albastre
Să-ți
spună ceva numai ție
Iar
limita dragostei noastre
Să
fie de fapt poezie.
Atingerea
mării de stele
Să-nchidă
distanțe absurde
Și
cântecul straniu de iele
Să
pună zăvor lumii surde.
Avem
reci coroane pe frunți,
De
dor, de regret și păcate,
Ne
cheamă să trecem de punți
Atingerea
nopții plecate.
Angelica
Ioanovici
Imagine
internet
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu