Probabil
n-o să fie timp,
Prin
pandemiile mortale,
Să
mai ajungem în Olimp
Cu
măști pe visele reale.
Nu
cred c-o să mai fie leac
De
teama despărțirii, totuși
La
marginea acestui lac
Vor
sta ascunși doi nori cu lotuși.
Probabil
n-o să fie vară,
Doar
toamna Terrei va domni
Și
va pleca,și o să ceară
Eternități
pentru o zi.
Am
să te-aștept, deși zadarnic,
Când
molima va fi trecut,
Iar
timpul ca un trist paharnic
Va
fi-ntr-un basm necunoscut.
Angelica
Ioanovici
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu