Să
revin într-o zi la Madrid,
Pare
un lucru atât de stupid,
Pandemia
se scutură drastic,
Însuși
Goya zâmbește sarcastic.
Să
mă pierd pentru-o vară prin Prado,
Să
mă-mbrac într-o muzică fado,
Imposibil,
în jur e doar vid
Și nici urmă de zbor spre Madrid.
Pun
o mască de nori peste toate
Și
se surpă prin lume palate,
Va
rămâne probabil un zid
Și-o
fereastră de dor spre Madrid,
Angelica
Ioanovici
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu