Te rog

Mai lasă-mă să stau pentru o vreme,

Nu foarte mult, că poate n-ar mai fi,

Să-ți scriu din când în când cu flori poeme,

Desprinse din eternul „a iubi”.

Mai lasă-mă să stau numai o clipă,

E poate lucrul cel mai important,

Să ne permitem magica risipă,

De-a ne iubi în mod periclitant.

Chiar zilele s-au transformat în flori,

Sau poate mi se pare numai mie,

Să te alint prin caldele ninsori,

Mai lasă-mă, te rog, o veșnicie.

Angelica Ioanovici

Imagine internet