Mâna destinului

N-am cum să-ți cer să mai rămâi,

Iubirea e un vis excentric,

Ce vâjâie în noi concentric

Scoțându-și vălul mai întâi.

N-am cum să-ți cer să mai revii.

Mâna destinului e-ntinsă,

Pare în altă lume prinsă,

Dar te mângâie-n poezii.

Știu, vor urma nopți foarte reci,

Deși e încă, totuși vară,

Destinul însuși vrea să-ți ceară

C-un nod în gât, să nu mai pleci.

Angelica Ioanovici

Imagine internet