Pensiunea

Din pensiunea-ndepărtată

Îmi mai trimiți câte un rând,

Prin el zâmbesc spre „altă dată”

Speranțe albe, când și când.

E-o lume-aproape părăsită,

Ce are iarna ca decor

Și cu iubire nesfârșită

Te-mbrățișez prin fulgi de dor.

Și pensiunea luminoasă

Încă mai rătăcește-n noi,

Ne-a pregătit un ceai pe masă

Și-o melodie cu Savoy.

Angelica Ioanovici

Imagine internet

Reginele de șah

Îți scriu câteodată ție

Și îmi doresc să nu aibă urmări,

Dar dragostea ascunsă-n poezie

Tot urcă-ngrijorată niște scări.

Doar uneori mă răzvrătesc în scris,

Cuvântul pare-un simplu călător,

Ce și-a lăsat reginele în vis,

Clădind uitări de ani în jurul lor.

Îți scriu câteodată seara,

Învăluită-n muzică de Bach,

La poartă parcă bate primăvara

Purtând în mâini reginele de șah.

Angelica Ioanovici

Imagine internet

Despre

Despre iubire mai putem cânta,

Nu este interzis, nici impozabil,

Iubirea-n versuri poate va lăsa

Un dor nemărginit și opozabil.

La tine-n gând voi încerca s-adorm,

Tu nu mă întreba de ce compar

Neliniștea cu un tărâm enorm

Și dorul cu un vers elementar.

O seară, o poemă repetată,

Prin gerul sfidător vor colinda,

Plecări vor rătăci spre niciodată,

Despre iubire mai putem cânta.

Angelica Ioanovici

Imagine internet

Limite

Sunt limite demult impuse,

Le întâlnim din când în când

Și-n frigul nesfârșit din gând,

Sunt lucruri ce nu pot fi spuse.

Pe autostrăzi sunt bariere,

Dar fără stații de taxare,

Chiar dac-avem monezi de soare

Nu vom păși în alte ere.

Suntem doar vinovații care

Au îndrăzneala să viseze,

Încremeniți pe metereze,

Pledând, desigur, ca atare.

Speranțele, probabil duse

De nu știu cine într-un târg,

Neputincioase se restrâng

În limite demult impuse.

Angelica Ioanovici

Imagine internet