Pensiunea

Din pensiunea-ndepărtată

Îmi mai trimiți câte un rând,

Prin el zâmbesc spre „altă dată”

Speranțe albe, când și când.

E-o lume-aproape părăsită,

Ce are iarna ca decor

Și cu iubire nesfârșită

Te-mbrățișez prin fulgi de dor.

Și pensiunea luminoasă

Încă mai rătăcește-n noi,

Ne-a pregătit un ceai pe masă

Și-o melodie cu Savoy.

Angelica Ioanovici

Imagine internet