Să
punem visele la locul lor,
Este
un lucru repetat frecvent
Și
să trăim iubirea la prezent,
Îmbrățișați
de toamnă și de dor.
Să
punem amintirile în cui
Ca
pe-un palton uitat în garderobă,
Să
nu le folosim nicicând ca probă,
Pentru
că nu servește nimănui.
Să
punem gelozia-n bibliotecă,
Pe
rafturile care nu se văd,
Deși
își joacă rolul de prăpăd,
Ce-nchide
alarmant câte o potecă.
Din
când în când te vrei traducător
Pentru
trecutul ce-a ieșit din lesă
Și
îți imaginezi o veche piesă
Jucată
fără niciun spectator.
Angelica
Ioanovici
Din
volumul Așa cum ești
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu