Domnule Destin

Bună ziua, domnule Destin,

Ce-ai făcut în ultimele luni ?

Te-ai gândit vreodată să mă suni,

După vreun banal pahar de vin ?

Bună seara, domnule Destin,

Am sperat să fii mai indulgent,

Dar tăcerea pusă la prezent

Mă percepe ca pe un străin.

Chem zadarnic vise ce nu vin,

Amăgire tristă-a doi nebuni,

Te-ai gândit vreodată să mă suni ?

Noapte bună, domnule Destin !

Angelica Ioanovici

Imagine internet

Și dacă ar fi

Și dacă-ar fi să mergem înapoi,

N-am mai găsi nimic din bucuria

Înlănțuirilor nebune dintre noi,

Nici să zâmbim n-am mai avea tăria.

Și dacă-ar fi să ne reîntâlnim,

Căci nu exclud această variantă,

Am încerca politicoși să fim

Prin toamna rece, palidă și boantă.

Acuma dacă spun că-mi pare  rău,

Probabil n-ar avea vreo importanță,

Găsesc doar umbre pe obrazul tău

Și practic a murit orice speranță.

Chiar dacă ochii mei se vor topi

De-atâtea lacrimi nevindecătoare,

Am să te-aștept în fiecare zi,

Iubirea mea, tăcută întâmplare.

Angelica Ioanovici

Imagine internet

Plecările rămase

Am început să nu mai cred nici eu

În reveniri cumva miraculoase

Și dacă vei privi în gândul meu

Ai să găsești numai plecări rămase.

Povestea noastră este într-o carte

Cu versuri despre tine și de  drag,

Voiam s-o vezi, voiam s-o iei departe,

Deși era în vis un simplu prag.

Ai luat-o, ai privit doar prima filă

Apoi ai aruncat-o într-un hău

Și-un zâmbet decupat dintr-o idilă

S-a proțăpit stingher pe chipul tău.

Hei, versurile mele de iubire,

Azi îmi păreți doar niște foi frumoase,

În jurul meu e numai amăgire

Și într-un colț numai plecări rămase.

Angelica Ioanovici

Imagine internet

Știam de la-nceput

Știam că toate se vor prăbuși,

Era atât de trist și evident,

Nu a fost necesară nicio zi

Și nici vreun complicat eveniment.

Știam că toate se vor termina,

Nu prea erau la locul lor firesc,

Mă pierd năucă în tăcerea ta

Și nu-nțeleg de ce te mai iubesc.

Știam de la-nceput c-așa va fi,

Vâltoarea dragostei e trecătoare,

Nu a fost necesară nicio zi

Și totuși, spune-mi tu, de ce mă doare?

Într-o cădere tu, în alta eu,

Suntem ca două frunze-aproape moarte,

Prin timpul care trece foarte greu,

Prin timpul care trece și desparte.

Angelica Ioanovici

Imagine internet