Doi

       

Doi rătăciți,

Căutând o zadarnică poartă

Spre iubirea cu aripi prelungi,

Socotesc vagi distanțe pe hartă

Într-un parc, printre arborii ciungi.

Doi călători

Încă râd fără sens din orice,

Cu un râs adunat pe un card,

Ziua lumii de fapt nu mai e,

Sunt doar vise plecate ce ard.

Doi vinovați,

Judecata va fi unanimă,

Vor găsi undeva un cântar,

Îl vor pune plângând într-o rimă,

Ca pe-un fruct renegat de stejar.

Angelica Ioanovici

Imagine internet

Destăinuire

Poate c-am trăit periculos

Și iernile nici nu le-am observat,

Iar gerul lor deși adevărat

Părea un biet alergător gelos.

Poate c-am trăit aiuritor,

Pe la etaje undeva prea sus,

Acuma chiar și scările s-au dus,

De timpu-acela, totuși nu mi-e dor.

S-ar explica, la modul serios,

Prin întâlnirea noastră dintr-o seară,

Pe la un început de primăvară

Când iarna își dăduse masca jos.

Angelica Ioanovici

Imagine internet