Gara de primăvară

Am regăsit într-un târziu o gară

Cu brațele din flori de așteptare,

Zâmbea timid în prag de primăvară

Și semăna peste trecut uitare.

Am regăsit pe lista de sosiri

Un tren ce nu credeam c-o să mai vină,

Era poemul marilor iubiri,

Cu scări de vindecare și lumină.

Și dacă totul e repetitiv

Și lumea pare-un lan de aberații,

Iubirea este singurul motiv

De primăvară surâzând în stații.

Angelica Ioanovici

Foto internet