Distanță

Distanța dintre noi e doar o scuză,

Ar exista și mijloace rapide

De a ieși la soare prin firide

Și tehnic primăvara ne acuză.

Distanța dintre noi e un obstacol,

-          Irelevant, vor spune sceptici merii

Cu gândul dus în vadurile verii

Ieșită de curând de la spectacol.

Ne-nveșmântăm cu fraze mai de soi

Și ascultăm o arie-n surdină,

Încă plutim cu aripi de lumină,

-          Știi ? Distanța cea mai mare e în noi.

Angelica Ioanovici

Imagine internet

Fără gară

Poate încă m-aștepți într-un tren fără scări,

Care are de-acum interdicții severe,

Se oprește din mers scârțâind cu durere

La semnalul din multele, presupusele gări.

Poate încă m-aștepți undeva-n univers,

Într-o seară pierdută de clipă albastră,

Unde dorul e-o floare visând la fereastră

Și unde chiar timpul din minte e șters.

Între noapte și zi nu mai e nicio scară

Și cerșesc vehement înc-o oră de somn

-          Doar o oră, atât, visătorule domn,

Poate încă m-aștepți într-un tren fără gară.

Angelica Ioanovici

Foto internet

Pe rând

Ne vom uita pe rând, c-un fel de pace,

La început mă vei uita doar tu

Și-ți va părea absurd oricare nu

Când depărtarea zaruri o să joace.

Ne vom uita pe rând, c-un soi de teamă,

Deja am prăvălit un zid de ani

Peste un vis din parcul cu platani

Și-încă plătim tributuri pe la vamă.

Ne vom uita pe rând, deși cu greu,

Va trece înspre seară o furtună

Și răpăind de tine o să-mi spună,

Fără vreun sens, că te-am uitat și eu.

Angelica Ioanovici

Foto internet