Fără gară

Poate încă m-aștepți într-un tren fără scări,

Care are de-acum interdicții severe,

Se oprește din mers scârțâind cu durere

La semnalul din multele, presupusele gări.

Poate încă m-aștepți undeva-n univers,

Într-o seară pierdută de clipă albastră,

Unde dorul e-o floare visând la fereastră

Și unde chiar timpul din minte e șters.

Între noapte și zi nu mai e nicio scară

Și cerșesc vehement înc-o oră de somn

-          Doar o oră, atât, visătorule domn,

Poate încă m-aștepți într-un tren fără gară.

Angelica Ioanovici

Foto internet