A dorului

Cât „te iubesc” încape într-un vers,

O negăsită-a dorului măsură,

O lacrimă de dimineață-pură,

Care prin veacuri triste nu s-a șters.

Cât „te iubesc” încape într-un gând

Rănit, timid, sălbatic și olog,

Ce-ngână abuziv „totuși, te rog

Să treci pe-aici, măcar din când în când”,

Să fie pentru-o clipă cer senin,

Plecată-a dorului singurătate,

Dar înțeleg și știu că nu se poate,

Cât te iubesc e poate prea puțin.

Angelica Ioanovici

Imagine internet