Femeia
ce tăcută te privea
A
fost demult o prea supusă sclavă,
Care
avea, pe-atunci, o boală gravă,
„Iubire
fără margini” se numea.
Femeia
ce-aștepta înfrigurată,
Un
simplu semn din partea ta străine,
Plutea-n
ecoul furcii caudine
Și
te iubea mai mult ca niciodată.
Putea
să fie chiar povestea mea,
Rescrisă
într-un târziu pe depărtare,
O
lacrimă, o vară și un soare,
Femeia
ce tăcută te privea.
Angelica
Ioanovici
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu