Telefonul care nu mai sună

 

Telefonul care nu mai sună

Și nu mai are ton de ocupat,

Și-a pus fularul gri și a plecat

Într-o lume cu muzică bună.

 

Telefonul cu plâns la ureche

Fără sens și poate vinovat,

Și-a pus fularul gri și a plecat

Într-o lume cu muzică veche.

 

Toamna aceasta e totuși nebună

Și tastează un număr ciudat,

Fără sens și poate vinovat,

Telefonul care nu mai sună.

 

Angelica Ioanovici

Încă un an

 

Tu nu mai ești cum te știam,

Probabil toamna e de vină

Și-n fiecare zi senină

Parcă aștept să-mi bați la geam.

 

În vers se-ntunecă puțin,

Distanța aspră se destramă

Și nici nu am băgat de seamă

Cum ai redevenit străin.

 

Un an prea trist și fără rost,

Cu moartea defilând frenetic

Prin buimăcitul cod genetic,

Poate am fost, poate n-am fost…

 

Angelica Ioanovici