Tu
nu mai ești cum te știam,
Probabil
toamna e de vină
Și-n
fiecare zi senină
Parcă
aștept să-mi bați la geam.
În
vers se-ntunecă puțin,
Distanța
aspră se destramă
Și
nici nu am băgat de seamă
Cum
ai redevenit străin.
Un
an prea trist și fără rost,
Cu
moartea defilând frenetic
Prin
buimăcitul cod genetic,
Poate
am fost, poate n-am fost…
Angelica
Ioanovici
Superba poezie! De fapt, toate poeziile acestei talentate creatoare poetica sunt excepționale... As fii interesat sa cumpăr o carte de poezii, dacă se va găsi în librarii...
RăspundețiȘtergere